Administrația Națională a Penitenciarelor, impreună cu sindicatele reprezentative , incercă să armonizeze relațiile intre șefi si subalterni, intre colegi, intre fpss si ppl, in acest sens fiind trimisă in penitenciare o adresă prin care se cere directorilor de penitenciare să vegheze la buna armonie in penitenciare și să solicite șefilor/șefutelor/șefuților sa aibă un comportament agreabil in toate imprejurările astfel incăt să constituie exemplu personal pentru cei din jur. Intentia e bună , dar ce te faci cu frustrații penitenciarelor care consideră că a fi om insemnă a pierde autoritatea inchipuită pe care o dețin. Din pacate sistemul nociv de promovare in aceste funcții de conducere au făcut ca oportuniștii să nu scape ocazia unei astfel de situații; și astfel că majoritatea funcțiilor de conducere sunt ocupate prin imputerniciri, fără nici cea mai mica verificare a competențelor manageriale, care implică si relationare interumană. Rețeta e simplă, in unele cazuri, trebuie doar sa astepți momentul prielnic si poate un prieten , promovat si el conjunctural , te trage dupa el/ea. Singurul efort este să-ți scrii caracterizarea. Poate și in cazul imputernicirilor ar trebuii impus un set minim de verificare: testare psihologică, competență de a manageria si relationa etc.  Problema e spinoasa , cel putin in Penitenciarul Giurgiu, unde sistemul de promovare prin imputernicirii are la baza: cumetriile, prieteniile, obligatiile etc; astfel ca ne-am trezit cu oameni , cu comportamente deviante, pe functii de inaltă raspundere. Ne amintim cu toții de ultimele imputerniciri care nu au mai fost trecute prin consiliul de conducere al unitatii. Ce asteptări poți să ai de la un astfel de om să-ți organizeze un sector de activitate cand nu-și poate organiza propria viața și nu-și poate controla propriile porniri distructive? Cum poți crea un mediu placut in cadrul sectoarelor de activitate când tocmai cei cărora li se cere sa armonizeze situația sunt principalii factori perturbatori si generatori de situații stresante; sunt elemente conflictuale.  Cred ,insă , ca situația nu este singulară si că in aproape tot sistemul penitenciar gasim aceste capușe cocotate, acest rezultat negativ al selecțiilor "cumetriale". Situația nu e tocmai roz. Mă gandesc ce este in sufletul unui angajat, mai slab de inger, pus in nefericita situație de a inghiți toate ineptiile unui astfel de șef/ă , sau  in situațiile de a fi nevoit să asiste la crizele de isterie generate  de inchipuirile că toata lumea trebuie să execute , nu să discute, ORDINELE, primite. Eu sunt șefu, ce puii mei ! Atențiune , comanda e la mine !! Nerozii au și o conjunctură favorabilă , numita "hora bucuriei". Odată prins in ea , chiar nu mai contează dacă ții ritmul. Îi trag alții, de teapa lor, dupa ei. Doar li s-au aplicat aceleași principii de promovare. Nesiguranța , sau mai bine zis mâhnirea angajaților , este amplificată atunci cand conducerea instituției are cunostință despre aceste fenomene si se complace in situație sau mai rău asistă complice.  Un renumit fost psiholog al sistemului penitenciar vorbea, intro lucrarea de a sa, despre situațiile tensionate din penitenciare , atât in rândul cadrelor cât si al ppl, care generau comportamente agresive si de revoltă tocmai datorită acestui tip de comportament al șefilor. Dar mai interezează pe cineva lucrurile acestea? Nu ! Se merge pe principiul :

Ciocul mic ca acum noi suntem la putere !

      Ioan Iliea - directorul Penitenciarului Oradea. De 18 ani, de când s-a angajat la penitenciar, a trecut prin toate treptele ierarhice, din 2006 ocupând funcţia de director al Penitenciarului Oradea.

PROFIL
Născut: 1970 Beiuş
Studii: Doctorand în ştiinţe juridice, la Universitatea din Bucureşti
Familie: Căsătorit


Când era copil îşi dorea să devină inginer de profesie, fapt pentru care s-a şi specilizat în domeniu. Cu toate acestea nu şi-a practicat meseria nici măcar o zi. Ioan Ilea s-a angajat în cadrul Penitenciarului încă de pe vremea când era student şi şi-a dat seama că acest loc de muncă i se potriveşte cel mai bine. „Ca urmare a schimbărilor de  după 1989, când valorile spre care doreau să acceadă tinerii din acea perioadă au cunoscut o deplasare de sens dinspre latura tehnică spre cea socio-umană, am ales să lucrez într-un mediu dinamic, cu norme bine reglementate, într-un serviciu aflat în slujba comunităţii, aspect compatibil cu structura personalităţii mele”, spune directorul.